Ma uitam pe internet la filmele ce ruleaza saptamana asta si mi-am amintit brusc ceva ce ma enerveaza foarte tare. Ok! Da stiu, nu ar trebui sa ma enervez asa de usor. Mi s-a mai spus. Dar aceasta “enervare” eu o consider de fapt exprimarea intensa a opiniei. De ce sa nu imi spun o parerea clar si raspicat? Imi displace tonul “impaciuitor” si dragut pe care cica ar trebui sa il am, in general. Asta nu ca as fi eu certareata de felul meu dar dom’le cand mi se pune pata vorbesc destul de pasionat (;) ), lucru interpretat de multi ca fiind brutal/prea direct/etc.
Dar divaghez. Este vorba despre popcornul si alte “gustari”, mari cat o galeata! Care se vand, se cumpara si se “servesc” (mai ales!!!) in salile de cinema. Nu stiu daca ati remarcat dar, mai ales daca sala este plina, este un fosnet si fasait de jur imprejur de abia se mai aud replicile (mi s-a intamplat, jur!). Frate, daca iti este foame mananca inainte sau asteapta pana dupa. De ce trebuie sa ma stresezi pe mine si alte cateva zeci cu plescaitul tau? Chiar vorbeam cu o prietena, amandoua agasate, ca abia asteptam sa treaca prima jumatate de ora, spre o ora chiar, sa termine lumea portia si sa ma pot concentra si eu la film. Ma simt parca sunt eu bagata intr-o punga, una de aia de fasaie cumplit sau poate direct in masina de popcorn. Nu mai zic cum arata locurile dupa film. Ca o cocina. Nu sunt total impotriva acestei activitati si nici nu pot fi atat de ipocrita incat sa spun ca eu nu am mancat niciodata la film. Dar hai sa fim cu totii mai delicati!
Asta aveam pe suflet acum 
Ne vedem la cinema!
